Bunicii adunau grâul cot la cot, cum o făceau în fiecare vară de o viață întreagă. Copiii se jucau prin florile de câmp, departe de griji, în timp ce dealurile se pierdeau în zare și râul șerpuia spre sat.
Era liniștea aceea de iulie, când timpul parcă se oprea și nu mai conta nimic în afară de lumina caldă și mâinile pline de spice.







