Doi copii, mână în mână, opriți în mijlocul ierbii înalte. În fața lor, valea se deschide spre soarele care coboară, iar lumina aceea caldă se așază peste tot: peste flori de câmp, peste dealuri, peste o după-amiază care nu se mai grăbește nicăieri.
E genul de seară pe care o știe oricine a copilărit la țară. Când jocul ținea până se făcea aproape întuneric, când nimeni nu te chema încă în casă, și lumea părea făcută doar pentru tine și încă cineva drag.







